Din cuprins:

- Propuneri/solutii de optimizare a procesului de incluziune a etnicilor romi

- Perspectiva celor de la AJOFM Alba asupra pietei fortei de munca

- Propuneri de interventie in cazul persoanelor fara adapost

- Grupurile vulnerabile pe piata muncii

- Propuneri privind dezvoltarea oportunitatilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile in viziunea actorilor din domeniul ocupare pe piata muncii

- Femeile excluse de pe piata muncii ca tablou socio-economic

- Inegalitatea de acces pe piata muncii a femeilor din Romania

Newsletter retea PREOCUP

Str. Gabriel Bethlen, Nr. 5, Alba Iulia, Judetul Alba

Marele matematician roman Grigore C. Moisil obisnuia sa repete studentilor sai ca explozivul cel mai puternic nu este trinitrotoluenul, nici bomba atomica, „ci ideea omeneasca”. Intr-adevar, investitiile in procesul de productie a ideilor, in cercetare sau in proiecte de dezvoltare a resurselor umane sunt cele care pot conduce la remarcabile salturi calitative pentru o societate.

 
Editorial
 

Prezentul numar al newsletterului este dedicat problematicii grupului tinta 2 al proiectului, adica femei recent intrate in somaj si femei de etnie roma. Articolele reprezinta extrase din contributia celor care au participat la realizarea volumului de studii si cercetari: Ocupare si incluziune sociala.

In privinta proiectului “Dezvoltarea de programe de formare specifice pentru cresterea incluziunii sociale in scopul imbunatatirii accesului pe piata muncii” printre rezultatele vizate a fost si realizarea unui volum de studii si cercetari despre ocuparea si incluziunea sociala a grupurilor vulnerabile care sa ofere suport teoretic si practic activitatii furnizorilor de servicii sociale si de ocupare. In acest scop au fost folosite rezultatele studiilor si cercetarilor realizate in cadrul Grupului de lucru al proiectului, dar si alte contributii ale unor specialisti in domeniu din tara si din strainatate.

Un important pilon in finalizarea volumului l-a avut si reteaua parteneriala creata prin

proiect, formata din furnizori de servicii sociale si de ocupare din regiunea Centru si de Nord-Vest. Aceasta retea parteneriala, din care au facut parte, printre altele, toate directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului din cele doua regiuni, precum si reprezentanti ai sectorului nonguvernamental, a furnizat informatie sociologica si statistica despre grupurile vulnerabile, a oferit feedback celor care au efectuat cercetari in timpul seminariilor si a altor activitati specifice si a dorit diseminarea rezultatelor studiilor si cercetarilor despre ocupare sub forma unui volum stiintific de tinuta. Mare parte din studii reflecta astfel aria tematica de interes a furnizorilor de servicii sociale si de ocupare din regiunea Centru si cea de Nord-Vest si intr-o anumita masura din Romania.

Speram ca materialele din acest newsletter sa constituie un preambul fericit al aparitiei volumului de studii si cercetari si sa creasca interesul pentru toate articolele publicate acolo.

 

Propuneri/solutii de optimizare a procesului de incluziune a etnicilor romi

Dr. Eugen Simion - DGASPC Neamt


Romii sunt considerati ca facand parte din grupurile cu o situatie de risc ridicat de saracie, excludere si marginalizare, ca rezultat al unui decalaj de dezvoltare cronicizat, intarit de mentinerea unor atitudini discriminatorii.   Comunitatile de romi se confrunta cu multiple deficite care se agraveaza reciproc: lipsa de locuinta, conditii mizere de locuit, sanatate precara, nivel educational scazut, deficit de calificare si de experienta pe piata muncii.
 
 

Propuneri/solutii de optimizare a procesului de incluziune a etnicilor romi


Dr. Eugen Simion

DGASPC Neamt


- continuare -

 

Iesirea din ciclul vicios al saraciei nu poate fi realizata fara implementarea unor politici coerente.

Din datele furnizate de Autoritatea de Management POSDRU, in prezent1 in Romania sunt implementate 102 proiecte destinate grupurilor vulnerabile, inclusiv romilor, finantate din Fondul Social European, in valoare totala de aproximativ 250 milioane euro, ceea ce arata doar o preocupare punctuala pentru categorii defavorizate din anumite localitati, cel mult areale cuprinzand 3-4 localitati, nu si o viziune institutionala, pertinenta si eficace fata de aceste categorii.

Propuneri de optimizare, in functie de problemele identificate, evidentiate in rapoartele si programele propuse de institutii si organizatii cu activitati remarcabile in domeniu (Agentia Nationala pentru Romi, Romani CRISS, Sastipen, Amare Rromentza).


Educatie

la nivel primar (clasele I-IV):

- dezvoltarea unor programe de asistare suplimentara pentru acei copii care nu au urmat cursurile gradinitei (oferirea unei gustari zilnice, ajutor special pentru pregatirea temelor, oferirea de rechizite);

- continuarea programului „Cornul si laptele” pentru acei copii care provin din familii sarace;

- oferirea de rechizite si orice alte materiale scolare intr-un mod gratuit pentru copiii din familiile cu venituri mici;

- multiplicarea ofertelor educationale pe baza a noi alternative educationale (alternativele educationale Step by Step, Waldorf etc.);

- formarea mai multor mediatori scolari de origine roma pentru a se asigura o mai buna reprezentare a copiilor romi in scolile generale normale;

la nivel gimnazial (clasele V-VII):

- programe de informare si formare a parintilor romi pentru a se constientiza rolul educatiei in gasirea unui loc de munca;

- sprijin cu materiale didactice pentru acele familii de romi cu venituri mici;

- formarea profesorilor dupa metode educationale alternative;

- oferirea unui sprijin social si de alta natura pentru copiii care sunt pe cale sa abandoneze cursurile scolare;

la nivel liceal (clasele IX-XII):

- continuarea politicilor de rezervare a locurilor pentru acei copii romi care vor sa se inscrie la cursuri liceale sau profesionale;

- oferirea de burse adecvate pentru copiii care continua liceul si au rezultate scolare de exceptie;

- formarea, din randul liceenilor, a viitorilor mediatori scolari, mediatori sanitari, care sa se intoarca in comunitatile de origine si sa faca legatura cu societatea majoritara;

educatia adultilor:

- programe de educatie interculturala care sa faca legatura intre comunitatile de romi si populatia majoritara;

- programe de informare asupra rolului important pe care il are scoala;

- creearea de modele pozitive din randul etnicilor romi care au reusit sa se impuna prin educatie.

Sanatate

Serviciile medicale sunt de multe ori greu accesibile pentru acele comunitati de romi care nu sunt inregistrate in sistemul social sau care sunt izolate geografic. De aceea, trebuie continuate programele preventive care sa informeze si sa constientizeze cu privire la riscurile netratarii bolilor infectioase in stadiile incipiente, la riscul transmiterii unor maladii ca tuberculoza, la necesitatea controlarii periodice a starii de sanatate si care sa fie promovate prin intermediul mediatorilor sanitari. De asemenea, un alt program care si-a demonstrat utilitatea a fost cel de planificare familiala, printre ale carui obiective a fost si acela de informare a populatiilor din zone izolate, inclusiv a unor comunitati de romi cu privire la riscurile nasterilor timpurii/premature atat asupra parintilor adolescenti (renuntarea prematura si fortata la educatie, cu dificultati majore in calificarea profesionala si oportunitati economice scazute) cat si asupra copiilor acestora (greutate mica la nastere, prematuritate, rate crescute ale mortalitatii infantile, neonatale si postnatale).


Ocupare

Limitarea accesului la piata locurilor de munca constituie o caracteristica foarte importanta a procesului de incluziune sociala a romilor. „Foarte multe familii sunt excluse social tocmai pentru ca nu au locuri de munca stabile in economia formala. In marea lor majoritate, romii lucreaza in domeniul informal care-i mentine intr-o stare de permanenta incertitudine. Cele mai multe surse provin din munca cu ziua, micul comert, activitati care sunt la limita legalitatii, ceea ce nu le confera dreptul de a fi inclusi in totalitate pe piata formala a muncii.”2

Limitarea accesului la piata muncii se datoreaza atat unor cauze obiective, specifice sistemului economic general (mutatii majore in stratificarea economica in ultimii 20 de ani), cat si lipsei calificarilor profesionale adecvate. Cazul romilor este unul destul de grav daca avem in vedere ca accesarea pietei muncii este dificila atat din cauza lipsei calificarilor profesionale formale care sa le permita sa fie angajati (multi avand deja competente in diverse domenii, insa nivelul de scolarizare ingradindu-le accesul la forme de profesionalizare prin care sa obtina certificate care sa ateste aceste competente), atat discriminarii pe criterii etnice din partea angajatorilor, cat si atitudinea din partea unor membrii ai comunitatii de romi care refuza sa caute un loc de munca tocmai pentru ca serviciile sociale le permit sa fie intr-o stare de permanenta pasivitate.

1 La data de 31.12.2013
2 Idem, pag. 59

 

Perspectiva celor de la AJOFM Alba asupra pietei fortei de munca


Lect. univ.dr. Vlad Millea

Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia

 

Am fost interesati, utilizand metoda interviului, de modul cum percep salariatii AJOFM Alba, posibilele mecanisme care genereaza discriminare pe piata fortei de munca.

Primul aspect sesizat a fost dificultatea operationalizarii notiunii de somer, cu exceptia celor indemnizati, adica beneficiari ai ajutorul de somaj. Cine sunt, insa, persoanele ce detin acest drept? De exemplu, proaspetii absolventi a 8 clase pot beneficia de somaj doar daca sunt luati in evidenta AJOFM ca fiind in cautarea unui loc de munca, daca in termen de 60 de zile nu au reusit sa se angajeze si, foarte important, daca au implinit 16 ani. La finalizarea studiilor gimnaziale tinerii nu au, inca, varsta de 16 ani si, pe de alta parte, unii angajati AJOFM au sustinut ca ajutorul de somaj ar fi destinat doar absolventilor care au o minima pregatire profesionala.

Situatia e si mai neclara referitor la somerii neindemnizati: cei pentru care s-a epuizat perioada in care beneficiau de ajutor de somaj sunt pastrati in bazele de date AJOFM doar o perioada determinata, dupa care sunt eliminati din statistici. Procedura e arbitrara dar necesara deoarece frecvent firmele nu respecta cerinta legala de a transmite catre AJOFM informatiile despre locurile de munca vacante (iar despre angajarile pe care le fac din afara grupului somerilor indemnizati, nici nu sunt obligate sa transmita informatii). Concluzia ar fi ca date mai consistente despre somaj se pot obtine de la INS, care apeleaza la anchete pe esantioane de gospodarii, daca, evident, acestea ar fi disponibile pentru fiecare judet (nu doar la nivel de regiune de dezvoltare).

Angajatii AJOFM Alba sunt cu totii de acord ca grupurile aflate in situatia maxima de risc sunt romii care, adesea, n-au absolvit gimnaziul si, ca atare, nu beneficiaza de ajutorul de somaj iar sansele de angajare sunt minime (datorita lipsei pregatirii profesionale). Interesant este ca tot despre romi se afirma ca stiu bine prestatiile sociale la care au dreptul (legislatia privind VMG, actele de care au nevoie, de exemplu). Un alt aspect relevat de angajatii AJOFM ar fi acela ca romii ar fi dispusi sa participe la programe de finalizare a studiilor (de tipul „A doua sansa”) daca acestea se desfasoara in zona in care locuiesc (concret, un astfel de program n-a avut succes datorita desfasurarii cursurilor in afara comunitatii). Ca o imagine generala, angajatii AJOFM considera ca romii rareori sunt angajati cu acte si, ca atare, foarte putini dintre ei sunt sau pot fi incadrati ca someri.

Functionarii de la AJOFM considera ca, in general, cei cu care interactioneaza (ne-romi) au lacune majore in cunoasterea aspectelor legislatiei muncii care ii privesc direct si, in consecinta, adesea nu stiu daca firma la care au lucrat si-a platit obligatiile fata de CAS sau contributia pentru ajutorul de somaj.

In plus, nu exista o baza de date comuna intre AJOFM si Inspectoratele Teritoriale de Munca (daca ar exista, s-ar putea clarifica lista somerilor neindemnizati, in sensul de a sti clar daca au reusit sau nu sa se angajeze). Nu in ultimul rand, angajatii AJOFM, pentru perioada respectiva, au indicat un numar mic de locuri de munca presupunand studii superioare comparativ cu celelalte.

 

Propuneri de interventie in cazul persoanelor fara adapost


Conf.univ.dr. Adrian Hatos
Lect.univ.dr. Gheorghe Dejeu

Universitatea din Oradea

 

Specialistii intervievați in cadrul interviului de grup au formulat puncte de vedere indicand o viziune sistemica asupra problematicii persoanelor fara adapost. Conversația din cadrul interviului de grup a produs de fapt viziunea unui veritabil sistem de gestiune a problematicii persoanelor fara adapost, care trateaza in succesiune logica lipsurile și nevoile acestei categorii de persoane:

1. Trebuie identificate persoanele fara adapost. Acestora trebuie sa li se furnizeze acte de identitate (chiar și provizorii, pe un an, deoarece nu au un domiciliu stabil).

2. Interventie de urgenta in centre de primire in regim de urgenta care sa aiba oameni calificați pentru astfel de intervenții.

3. Pentru fiecare caz trebuie facuta o evaluare psiho-socio-economica si, pe baza acesteia, trebuie elaborate planuri de interventie individualizate.

4. Persoanelor fara adapost trebuie sa li se ofere acces la serviciile medicale care sa le acorde tot sprijinul necesar.

5. Sa se infiinteze noi adaposturi specializate pentru adulti si copii ai strazii.

6. Municipalitațile sa achizitioneze sau sa construiasca locuinte sociale cu chirii reduse, costuri mici sau in care sa funcționeze centre de zi.

7. Copiii strazii trebuie sa fie reintegrati scolar si social. Pentru adulti este necesara gandirea unor soluții de recalificare/reintegrare pe piata muncii. Un astfel de

exemplu este cel al atelierelor protejate. Este deosebit de important pentru reintegrarea sociala ca persoanele fara adapost, inclusiv copiii strazii, sa-si refaca legaturile/relațiile cu familia, cu rudele. In plus, este deosbit de important ca toate aceste categorii de excluși sociali sa aiba acces la serviciile sociale.

Pe baza rezultatelor anchetei s-au fundamentat și urmatoarele recomandari referitoare la modul in care un sistem integrat de reacție fața de problematica persoanelor fara adapost ar trebui planificat:

1. Intervențiile efective trebuie gandite in funcție de nivelurile acestora: preventie, interventie de urgenta și ajustare (pentru trei categorii de persoane – aflati in risc, recent ramasi fara adapost, cei care sunt de mult timp in strada). Fiecare din aceste niveluri, corespunzatoare unor grade specifice de gravitate a excluziunii presupune activitați și ținte particulare.

2. Depistare timpurie a cazurilor noi si interventie de urgenta: autoritațile locale, mai ales prin serviciile publice de asistența sociala, trebuie sa puna la punct un mecanism de depistare timpurie a cazurilor cu risc de excluziune rezidențiala, pentru a planifica și implementa intervențiile inaintea ca persoane, familii intregi sa fie nevoite sa apeleze la adaposturi de noapte.

3. Serviciile de psihoterapie trebuie puternic dezvoltate, avand in vedere componenta relaționala și psihologica a situației de excluziune rezidențiala.

 

Grupurile vulnerabile pe piata muncii

Dr. Mihnea Preotesi

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Academia Romana

 

Raportul Comisiei prezidențiale (M.Preda, coord., 2009) propune identificarea grupurilor vulnerabile pornind de la o tipologie a ocuparii structurate pe trei mari sectoare: formal, informal, respectiv, sectorul gospodariilor. Grupurile vulnerabile sunt considerate a fi formate din persoanele ”cu maxima expunere la cinci riscuri majore de pe piata muncii: munca in sectorul informal, munca in sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenta), somajul de lunga durata, descurajarea de a intra pe piata muncii formale si saracia persoanelor care muncesc” (Preda, coord., 2009, p.30).

In raportul amintit sunt identificate drept grupuri vulnerabile categorii de varsta, precum cea a tinerilor intre 15-24 de ani, categorii etnice, precum romii și categorii de gen, precum femeile, pentru care se inregistreaza ”rate de ocupare deosebit de mici” (ibidem, p.35).

Participarea femeilor pe piata muncii este semnificativ mai redusa decat a barbatilor, iar rata de ocupare a femeilor este, cu exceptia, femeilor care au absolvit studii superioare, mai mica decat a barbatilor și mult mai mica in Romania decat in alte tari europene.

Așadar, femeile fara studii superioare au sanse semnificativ mai reduse decat barbații de intrare pe piața muncii. In plus, dupa cum se arata in Raportul citat, femeile reprezinta o pondere de aproape 75% din totalul lucratorilor familiali neremunerati, in timp ce proportia femeilor in randul lucratorilor pe cont propriu este de sub 30% (idem).

Unul dintre riscurile majore de vulnerabilitate pe piața muncii este inregistrat de populația de romi, in condițiile in care aceștia ”au dificultati mai mari de a intra pe piata muncii, iar pe piata muncii tind sa gaseasca locuri de munca nesigure si prost platite in sectorul informal al populatiei ocupate” (ibidem, p.44).

Datele culese in cadrul unui proiect de cercetare, realizat in anul 2010 (Femeia conteaza!, proiect cu finanțare POSDRU, ICCV, COLFASA ș.a. 2010.), avand ca tema problematica interacțiunii femeilor cu piața muncii, confirma accentuarea vulnerabilitații pe piața muncii a tinerilor, precum și a femeilor.

Ancheta sociologica a fost efectuata pe un esantion de 3800 de persoane, reprezentativ pentru populatia cu varsta intre 18 si 65 de ani neinstitutionalizata pentru patru regiuni de dezvoltare: Bucuresti-Ilfov, Sud-Muntenia, Centru si Nord-Vest (cuprinzand, așadar si cele doua regiuni de devoltare in care au fost colectate datele calitative analizate in acest Raport de cercetare).

Din analiza profilului populatiei pe piata muncii, realizat

prin identificarea tipurilor ocupationale si a categoriile socio-demografice corespunzatoare din esantioanele de populatie intervievata a rezultat faptul ca exista diferente semnificative statistic, in functie de sex si de varsta. Comparativ cu femeile, de trei ori mai multi barbati sunt muncitori calificati, in timp ce, de doua ori mai multe femei decat barbați sunt lucratoare in servicii.

Unele domenii sunt puternic feminizate, (invatamant, sanatate, industrie usoara, comert, administratie publica) si altele puternic masculinizate (constructii, transport, industrie grea, aparare).

Un raport publicat in 2011, analizeaza, pe baza datelor culese in cadrul unei Anchete de teren complexe, realizate in 2010 (Soros, ICCV, 2010), situația romilor pe piața muncii.

Cercetarea in cauza, realizata pe un eșantion reprezentativ pentru populația de varsta activa de etnie roma a inclus in chestionar doua secțiuni distincte: una destinata populației ocupate și una celei fara ocupație.

La nivelul eșantionului populației de etnie roma, ponderea populației rome ocupate cu locuri de munca stabile (angajați sau ocupați in meserii tradiționale) este de aproximativ 27% din totalul populației de varsta activa (15-64 de ani).

Din totalul persoanelor care se declara angajate (reprezentand 15,4% din total eșantion) 43,6% declara ca nu au nici o calificare, la care se adauga inca 8.4% din eșantion, care practica activitati care, de asemenea, nu necesita calificare: femeie de servici, ingrijitor, gunoier, „necalificat la administratia publica” sau ”la spatii verzi”. Procentul celor necalificați este și mai mare, daca ținem cont ca aproape trei sferturi dintre aceștia nu au o calificare formala. Intre meseriile cele mai frecvent menționate se regasesc cele din domeniul constructiilor, al serviciilor si comertului, urmate de mecanica auto si specializari legate de populatia de etnie roma (Cace, coord., ICCV-Soros, 2009, p.28-29).

Ocuparea in educatie, administratia publica si servicii de salubritate/curațenie sunt specifice celor din mediul urban (96.2% dintre cei care lucreaza in curatenie si salubritate nu au nici o calificare formala), calificari formale avand doar romii care lucreaza in domeniul educației.

Din sinteza datelor prezentate mai sus reiese faptul ca, atat din datele statistice, cat și din datele din proiecte recente pe tema grupurilor vulnerabile in interacțiunea cu piața muncii, atat femeile, cat mai ales romii, reprezinta categorii cu risc ridicat de vulnerabilitate.

 

Propuneri privind dezvoltarea oportunitatilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile in viziunea actorilor din domeniul ocupare pe piata muncii

Dr. Sorina Corman

Universitatea din Sibiu

 

Propunerile concrete ale reprezentantilor mediului privat pot fi considerate factori de stimulare a dezvoltarii oportunitatilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile si vizeaza:

- Resurse umane capabile sa absoarba fonduri europene pentru educare, perfectionare, comunicare in vederea integrarii grupurilor vulnerabile;

- Cursuri de calificare pentru cei care apartin grupurilor vulnerabile subventionate;

- Targuri de locuri de munca;

- Baza de date actualizata la AJOFM cu cerintele si oferta de pe piata fortei de munca;

- Campanii de mediatizare a problematicilor persoanelor vulnerabile;

- Programe de sensibilizare si constientizare a rolului femeii in societate;

- Cresterea eficientei economice;

- Facilitati fiscale graduale pentru angajatori si pentru cei care apartin grupurilor vulnerabile;

- Masuri din domeniul legislativ;

- Masuri integrate de asistenta sociala care sa cuprinda: politici educationale, proiecte de scolarizare, cursuri de formare profesionala corelate cu actiuni specifice de integrare si politici de economie sociala.

Reprezentantii institutiilor cu activitate in domeniul ocupational, la capitolul propuneri concrete mentioneaza cativa factori care ar putea sa optimizeze procesul de integrare in munca a celor care apartin categoriilor defavorizate:

- Masuri in domeniul educational;

- Programe educationale de schimbare a mentalitatilor;

- Cursuri de pregatire profesionala;

- Facilitati fiscale stipulate de lege;

- O baza de date care sa ofere o imagine reala a cererii si ofertei pe piata fortei de munca;

- Masuri legislative care sa raspunda nevoilor grupurilor vulnerabile;

- Masuri de coresponsabilitate sociala bazate pe modele de bune practici;

- Sistem relational interinstitutional stabil;

- Implicarea celor care apartin acestor grupuri in elaborarea si implementarea politicilor care le sunt destinate;

- Dezvoltarea structurilor de economie sociala;

- Promovarea unor locuri de munca specifice, destinate femeilor;

- Programe integrate cu obiective de informare, consiliere, destinate, pe de-o parte grupurilor vulnerabile, pe de alta parte potentialilor angajatori;

Reprezentantii ONG-urilor vin cu o serie de propuneri in sfera oportunitatilor de angajare care sa faciliteze integrarea sociala a celor ce apartin grupurilor vulnerabile:

- Educarea celor din categoria persoane vulnerabile;

- Cursuri de calificare/ recalificare;

- Dezvoltarea structurilor de economie sociala;

- Colaborari interinstitutionale;

- Stimularea interesului persoanelor vulnerabile pentru depasirea conditiei de „... persoane in nevoie”.

- Facilitati fiscale pentru angajatori.

 

Femeile excluse de pe piața muncii ca tablou socio-economic

Lect.univ.dr. Rodica Stanea


Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia

 

Tradiția valorificarii forței de munca aparținand femeilor pe piața forței de munca are in țara noastra o istorie scurta, consecința a economiei preponderent agrare, ca și a dominanței populației rurale in raport cu populația urbana. Femeia salariata este la noi un fenomen de masa abia dupa Al Doilea Razboi Mondial și a fost produsul politicii de industrializare forțata dusa de comuniști.

In 45 de ani de economie de comanda s-a produs o puternica reconversie a profilului sociologic al femeii. Distanța este imensa intre statusul tradițional al femeii romane inchisa in universul gospodariei proprii, principala pastratoare a culturii tradiționale și factor de socializare primara a urmașilor familiei in parametrii unei culturi dominant mitice și statusul femeii salariate ce participa ca partener ”tovaraș” al soțului la munca industriala. Aceasta distanța a fost acoperita in treacat, fara prea multa grija pentru detaliile psihologice ale procesului. Studiul sociologic inițiat in cadrul Școlii gustiene de Ștefania Cristescu-Golopenția, Gospodaria in credințele și riturile magice ale femeilor din Draguș, este o excelenta intalnire cu universul feminin tipic romanesc interbelic. Aceasta mutație brusca nu a ramas fara urmari in modul specific in care femeile din Romania iși percep drepturile ca participante pe piața muncii și iși proiecteaza traiectoria profesionala.

Populatia feminina din Romania poate fi considerata, conform datelor statistice inregistrate in perioada 2008-2011 și publicate periodic de Institutul Național de Satistica, o categorie cu multe note de vulnerabillitate pe piata fortei de munca (In sensul cunoașterii statistice a raportului pe sexe a șomajului, vezi Institutul Național de Satistica, Comunicat de presa NR.67 /2013). Cea mai evidenta nota de vulnerabilitate este cea a admiterii la start pe piața forței de munca prin structura ofertei de locuri de munca facuta tinerilor ca și prin faptul ca valorile

cele mai mari ale ratei șomajului se inregistreaza la tinerele șomere. Conform Comunicat de presa NR.67 /2013 a INS rata somajului a atins in ultimul trimestru al anului 2013 nivelul cel mai ridicat (22,7%) in randul tinerilor (15-24 ani). Aceasta rata medie se distribuie pe sexe astfel: Masculin 21,9; Feminin 24,1. Este interesant de știut daca femeile sunt o categorie discriminata sau daca vulnerabilitatea lor se datoreaza unor caracteristici intrinseci genului.

Dinamica ocuparii fortei de munca in tara noastra a cunoscut in anii ce s-au scurs de la Revoluția din1989 tendinte diferite privind raportul dintre cele doua genuri. Daca, așa cum atesta datele publicate de Institutul Național de Satistica, primele afectate de fenomenul somajului dupa Revolutia din Decembrie 1989 au fost femeile, ele detinand in 1991 ponderea cea mai mare in randul somerilor, in urmatorul deceniu, prin fenomenul destructurarii activitatilor industriale, in special din ramurile industriei grele, barbatii șomeri au devenit majoritari. Tendinta a continuat pana in anul 2004 cand valorile ratei somajului pe sexe erau aproximativ egale, foarte usor mai ridicate pentru barbati. Anul 2009 a schimbat insa acest relativ echilibru consacrand pana in 2010 rate mai ridicate pentru somajul femeilor, iar in 2011 cele doua rate s-au modificat din nou, diminuandu-se șomajul femeilor și predominand cel masculin.

In cele 12 judete din Centrul si Nordul Transilvaniei, datele statistice atesta procente de ocupare sensibil mai mici pentru populatia feminina comparativ cu populatia masculina ocupata și rata șomajului feminin mai ridicata. In cadrul populatiei feminine din aceste judete situatia cea mai dramatica o prezinta femeile de etnie roma care sunt de departe cele mai sever afectate de fenomenul excluziunii de pe piata fortei de munca, excluziune pe care ele o accepta adesea ca pe o fatalitate.

 

Inegalitatea de acces pe piata muncii a femeilor din Romania

Conf.univ.dr. Lucian Marina

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

 

Bourdieu (1998/2003, p.18) vorbeste de o dominatie simbolica, invizibila, a barbatilor asupra femeilor, astfel incat barbatii isi insusesc roluri ocupationale bine situate societal, lasand femeilor treburile inferioare si justificand aceasta repartitie pe seama „ingustimii de spirit” (id. Bourdieu, pag.35/36) a femeilor. Ştefanescu & Cace (2011, p.191) trecand in revista reglementarile privind situatia femeilor, constata ca „...exista in continuare diferente de acces pe piata muncii intre barbati si femei, in special in randul celor care nu au absolvit invatamantul tertiar. Femeile care nu se afla in campul muncii au un nivel mai scazut de educatie si o experienta de munca mai scazuta decat a barbatilor in aceeasi situatie. Ele isi dedica mai putina energie cautarii unui loc de munca, partial datorita obligatiilor familiale pe care le simt mai importante decat partenerii lor, dar si credintei mai larg raspandite ca nu au sanse de a-si gasi un loc de munca”. Vladimir Pasti (2003, p.162) sustine de asemenea, ca exista in Romania pronuntate inegalitati ocupationale intre barbati si femei, si vede ca factori importanti care le intretin statul si sindicatele. Discriminarea de venituri intre barbati si femei raportat la aceleasi ocupatii detinute, poate fi regasita inca in multe organizatii private si publice (id.).

Din pacate si rapoartele internationale recente care fac trimitere la situatia din Romania (Eurostat 2010; UNDP 2010) constata ca femeile, in raport cu barbatii:

- nu au aceleasi oportunitati de ocupare;

- sunt mai prost platite pentru aceeasi munca;

- au sanse mai mici de promovare;

- au acces mai redus la functii de conducere;

- sunt angajate in procent mai mare cu timp partial de munca sau cu contracte determinate;

- se regasesc intr-o pondere mai mare in randul populatiei sarace.

In cadrul proiectului „Dezvoltarea de programe de formare specifice pentru cresterea incluziunii sociale in scopul imbunatatirii accesului pe piata muncii” am realizat interviuri calitative cu cele 50 de femei roma, participante la cursurile de formare. Trebuie precizat ca scopul acestor cursuri de formare a fost de a furniza competente transversale in domeniul utilizarii computerului si a drepturilor omului. 38 dintre femei au declarat ca au participat anterior la cursuri de calificare, cele mai multe in ocupatia de „asistent pensiune”. Niciuna dintre aceste femei (din Alba Iulia) nu si-a gasit un loc de munca in domeniul pentru care s-a calificat. Majoritatea dintre ele au explicat acest fapt prin discriminarea la care sunt supuse din partea angajatorilor romani. Aprofundarea acestui aspect in cadrul interviurilor a condus la o explicatie putin

diferita. Patronii sau administratorii de pensiuni din judetul Alba se bazeaza la recrutare pe retelele de sociabilitate constituite din prieteni si cunostinte. Niciuna dintre femeile roma nu facea parte din aceste retele de sociabilitate. Natura unei pensiuni, o afacere de mici dimensiuni, cu caracter familial de multe ori, conduce astfel la privilegierea ocupationala a persoanelor din retelele de sociabilitate a celor care le conduc sau administreaza. Faptul ca multe pensiuni sunt conduse de romani inseamna un dezavantaj ocupational pentru femeile roma din orasul Alba Iulia.

Putem spune ca discriminarea ocupationala a femeilor se poate produce pe o multitudine de cai. Chiar si unele politici sau masuri aparent favorabile ocuparii femeilor pot conduce la discriminare sau pot intari inegalitatile ocupationale.

Analiza datelor statistice referitoare la evolutia ratelor de ocupare a femeilor din Romania ultimilor 10 ani, dupa sex si varsta, arata ca exista trei categorii de femei a caror vulnerabilitate ocupationala este mai pronuntata: femeile tinere (15-24 ani), femeile varstnice (50-64 ani) si femeile cu educatie scazuta (cel mult studii medii).

Desi in Romania, in contextul integrarii in UE, s-au proiectat planuri regionale de actiune pentru ocuparea fortei de munca si incluziune sociala (2009/2014), nu regasim ca prioritate in aceste planuri reducerea dezavantajelor ocupationale pentru cele trei categorii de femei, identificate de noi ca fiind cele mai vulnerabile. Nici la nivel institutional, in perioada 2008/2013, nu s-au facut foarte multi pasi in directia unor politici asumate national sau regional in acest sens. Din contra, doua institutii infiintate in 2006, Agentia Nationala pentru Egalitate de Şanse intre Femei si Barbati si Agentia Nationala pentru Protectia Familiei sunt desfiintate in 2010, fapt ce ar putea intensifica situatiile de vulnerabilitate a femeilor.

Pe langa vulnerabilitatea mai intensa din punct de vedere ocupational pentru unele femei, mai ramane cu siguranta un dezavantaj general si anume acela ca femeia are „doua servicii”: unul remunerat pe piata muncii si altul nerumunerat, acasa (Zamfir si Zamfir, 2000). La femeile intre 50 si 64 de ani, in toate societatile europene (in ponderi variabile), se mai regaseste inca o situatie ocupationala. Ele au in sarcina atat ingrijirea parintilor si a rudelor mai in varsta, cat si a nepotilor, formand asa numita „generatie sandwich”. Romania nu are un sistem de servicii sociale bine pus la punct, care sa satisfaca cererea existenta, nici pentru ingrijirea copiilor si mai ales nici pentru ingrijirea varstnicilor (si deci nu putem spera la imbunatatiri rapide in directia reducerii timpului pentru „ocupatiile neremunerate” ale femeilor).

 
 

Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Titlul proiectului: "Dezvoltarea de programe de formare specifice pentru cresterea incluziunii sociale in scopul imbunatatirii accesului pe piata muncii"

Editori: Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia

Data publicarii: 15.08.2013


Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei